Problema istorica


De ceva vreme ma gandesc sa incep un proiect despre Departamentul Securitatii Statului, sau despre Securitate, asa cum era numita colocvial aceasta institutie inainte de 1989.

Principalele lucruri pe care vreau sa le subliniez sunt:

1. Faptul ca incepand cu 1948, Romania a fost total reconfigurata de catre consilerii sovietici. Aceasta reconfigurare presupune inlaturarea tuturor claselor sociale, sau indivizilor care puteau sa se opuna noii oranduiri comuniste si implicit dominatiei Rusiei in Romania. Taranii, muncitorii, meseriasii si micii afaceristi, marii proprietari, intelectualii si artistii interbelici au fost fie lichidati, fie fortati, in urma terorii staliniste, sa participe la noua ordine sociala.

La nivel antropologic si sociologic, interventia consilierilor sovietici din anii 50 a pus in functiune noi comportamente, care s-au generalizat si au fost insusite de populatie pana la a deveni o a doua natura, sau chiar apar astazi ca si caracteristici esentiale, genetice chiar, ale populatiei Romaniei.

Dintre ele as numi duplicitatea (acea abilitate de a de a fi simultan si de partea unora si a altora, chiar daca pozitiile sunt ireconciliabile), frica endemica de straini si de necunoscut (asa am fost noi invatati maica, cu frica!), sau lucruri un pic mai banale, ca teama teribila de aparatul de fotografiat, vazut ca o unealta de supraveghere, sau de de-conspirare a adevaratei vieti pe care o duce cineva.

Viata dubla (o viata 'oficiala', la servici sau pe strada si o viata 'reala' acasa), dar si furtul din avutul public au ajuns norme social acceptate. Aici lista e enorm de lunga, in masura in care socio-psihologii profesionisti au avut la dispozitie 64 de ani (1948-2012) pentru a pune in functiune comportamente si scheme mentale colective.

Ceea ce au dorit sa creeze socio-psihologii Departamentului Securitatii Statului a fost o masa omogena de oameni prosti, fara gandire logica, fara repere culturale sau mentale, fara demnitate si spirit de initiativa, fara idei proprii, care sa fie in acelasi timp pofticiosi, rai, rapace, violenti si usor de manevrat.

Ei urmau sa fie ghidati de salariatii institutiei, de propaganda, de pedagogia comunista, de ideologia nationalista, fara sa puna sub semnul intrebarii nimic din ceea ce li se prezenta.

Acesti oameni urmau sa aiba o reprezentare fragmentara despre existenta, construita in jurul nevoilor de baza (somn, mancare, sex), lipsita total de o viziune mai larga asupra a ceea ce e un om si ce poate el sa urmareasca pe parcursul vietii sale. Idealurile inalte, ca generozitatea, admiratia pentru munca altora, compasiunea, urmau sa fie canalizate in mod profitabil catre figurile centrale ale ideologiei comuniste.

In tot acest proces de transformare, Partidul Comunist Roman nu a fost decat o marioneta, in cadrul unui stat marioneta comunist creat peste noapte, condus de fapt de serviciile secrete (Departamentul Securitatii romanesc sub ghidajul NKVD-ului sovietic).

2. Dupa plecarea consilierilor sovietici situatia a ramas aceeasi. Departamentul Securitatii a ramas puterea executiva, organul de represiune a populatiei, dar si instrumentul de disciplinare si lichidare a membrilor de partid nedoriti.

De la deciziile politice pana la arhitectura, transport si alimentatie, Departamentul Securitatii a jucat rolul de supraveghetor si coordonator al intregii serii de realitati zilnice ale populatiei Romaniei.

3. Revolutia de la 1989 a fost un moment de reorganizare a intregii operatiuni a Departamentului Securitatii Statului. De la accentul major pus pe supravegherea populatiei, pe spionaj la nivel extern, s-a trecut la un interes mult mai mare legat de activitatile comerciale.

4. Nicolae Ceausescu a fost lichidat impreuna cu sotia sa, dar Partidul Comunist Roman, la fel ca si Departamentul Securitatii Statului au ramas intacte ca structuri. Membrii de partid au devenit politicienii si afaceristii de dupa 1989. Ofiterii de securitate asemenea.

Institutiile si-au schimbat numele, personajele au fost redistribuite, dar modalitatile de functionare nu s-au schimbat.

5. Romania din 2012, la nivel institutional, e o constructie paradoxala. La suprafata stat de drept, in profunzime o structura post-comunista, sau mai degraba neo-comunista, in masura in care institutiile statului, elita politica si financiara, intreaga serie de functionari la nivel inalt fie sunt loiali regimului neo-securist, functionand firesc in situatii de coruptie, fie chiar sunt vechi salariati ei insisi.


Mi-as fi dorit sa incep acest proiect dupa o perioada mai lunga de documentare, insa evenimentele mi-au luat-o inainte, producand inca una dintre situatiile ready-made exemplare pentru acest subiect.

Spre deosebire de Ion Iliescu, care avea un control mult mai puternic asupra intregului spectru politic si asupra tuturor realitatilor cotidiene din Romania in timpul mandatelor sale si putea sa disimuleze uneori mai bine resorturile reale ale guvernarii sale, Traian Basescu, presat de opozitia din PSD, ilustreaza cu brio punctul 5 al demonstratiei de mai sus.

Fiind pus la colt din cauza masurilor de austeritate care l-au facut sa isi piarda popularitatea, in data de 6 februarie 2012 il desemneaza ca premier pe seful serviciului de spionaj extern - Mihai Razvan Ungureanu, dupa ce ia in considerare si candidatura sefului de spionaj intern - Cristian Maior.

Aici discutia despre ingemanarea dintre statul de drept Romania si structurile serviciilor secrete devine hilara, lucrurile fiind mult prea evidente. Concluzia preliminara nu e una restransa (Traian Basescu se sprijina pe structurile serviciilor secrete in activitatea lui politica), ci una generalizata: viata politica din Romania inainte si dupa 1989 este una manevrata si construita de serviciile secrete.

Un exemplu doar - Marian Munteanu, liderul Pietei Universitatii la 1990 devine in anul 2000 candidat la presedentie al Partidului National Roman al lui Virgil Magureanu (nume real Imre Astalos), fost sef al SRI intre 1990-1997.

Vom putea vorbi de democratie in Romania doar dupa lustratie, adica dupa judecarea penala a tuturor celor care au facut parte din Securitate.

Din pacate, lucrul acesta nu e foarte probabil, in masura in care statul roman asa cum este el astazi e fie infiltrat de structurile serviciilor secrete, fie e constituit din ofiterii acestor servicii, fie e puternic loial acestora, in masura in care acest grup desemneaza de fapt puterea politica, judiciara si financiara.

Bine ancorati in schimburile diplomatice si economice cu Estul si cu Vestul, vechii securisti ne vor conduce probabil destinele multa vreme de acum incolo.

Nu ne ramane decat sa privim de la o distanta mai mare sau mai mica reprezentatiile teatrale puse in scena de dansii si sa radem in acelasi timp de ei si de noi insine.

Cu timpul am sa pun laolalta si o bibliografie selectiva legata de acest subiect.

Desi pare puternic legat de teoria conspiratiei, Departamentul Securitatii Statului e de fapt un capitol din istoria factuala a poporului roman dupa 1948. Activitatile conspirative ale acestui departament spun mai multe despre anii 1948-2012 decat istoriile separate ale Partidului Comunist Roman, ale arhitecturii in perioada comunista, decat istoria miscarilor sociale si decat istoria politica a acestei perioade, asa cum e scrisa ea in mod curent.